Reteta de Paella pentru bebelusi si o poveste

A fost odata ca niciodata… asa incep mai toate povestile, nu-i asa? Ei bine, aceasta nu este o poveste obisnuita, ci una care se spune ca ar fi adevarata. Este despre mancare, iubire si oameni. Si ti-o spunem pentru ca astazi este Ziua Paellei.
Asa ca sa incep. Demult, demult tare, acum trei secole, in Spania, traiau in oraselul Valencia multi oameni harnici si veseli. O parte lucrau la camp si cultivau orez, iar cealalta, mai ales barbatii, mergeau pe mare sa pescuiasca. Femeile gateau mancare foarte buna, iar copiii mai mici se zbenguiau toata ziua jucandu-se pe strazile micului oras. Si vietile lor erau linistite.
In fiecare an, valencienii sarbatoreau venirea primaverii. De obicei, vremea se incalzea odata cu primele zile din martie. Insa in acel an, soarele intarzia sa se arate si sa incalzeasca pamantul. Asta insemna ca productia de orez putea fi afectata. Apa exista din plin datorita sistemului de irigatii facut de pe vremea romanilor, adica si de mai demult decat de pe vremea povestirii noastre. Dar plantatiile de orez aveau nevoie de lumina soarelui ca sa creasca.
Erau zile noroase: intai 5 zile, apoi 7, apoi 10. Si dupa doua saptamani deja locuitorii incepeau sa se ingrijoreze. Oare ce era de facut pentru ca vremea sa se incalzeasca?
Intr-o zi, o fetita ii spuse mamei ei ce visase: ca toti oamenii din oras erau adunati la petrecerea de ziua ei, gustand dintr-un fel de mancare gustos facut de toti locuitorii si ca soarele va iesi cu acea ocazie, iar vremea se va incalzi apoi. Dar aniversarea fetitei era de-abia pe 27 martie…
La inceput, mama a ignorat visul copilei, de care si uitase, ocupata fiind cu treburile zilnice. Dar dupa alte 3 zile incepu sa le intrebe pe vecinele ei daca as vrea sa faca o mica petrecere pentru fetita ei. Vestea a inceput sa circule si visul fetitei a ajuns sa fie cunoscut in tot orasul. Insa ramanea o problema: ce fel de mancare sa gateasca?
Femeile au inceput sa insire la retete de mancaruri si prajituri, insa fetita a spus ca in visul ei mancarea era facuta de catre toti locuitorii impreuna, nu separat.
Intre timp, fierarul satului a adus o tigaie maaaaaaaare (sau paella in limba lor), si mai adanca si a pus-o in piata orasului. A aranjat si lemnele pentru foc ca femeile sa poata prepara ce vor gati ele. Mai erau 2 zile pana la petrecere si oamenii erau tristi, nestiind ce reteta sa gateasca impreuna.
In dimineata zilei de 27, mama fetei s-a dus la tigaie si a turnat orez si apa in ea. „Cel putin, orez sa fie”, se gandea. Pe cand se fierbea, cateva vecine i-au adus ce aveau pe acasa: legume, ierburi aromate, fructe de mare de tot felul, chiar iepure si pui, condimente, fasole. Iar din tigaie, incepea sa miroasa tot mai bine si aburii sa adune incet-incet locuitorii.
Dupa 3 ore, de gatit, mancarea a fost gata. Tot orasul s-a adunat sa guste din preparat si sa-i cante fetitei de ziua ei. Dar soarele inca nu aparuse. Asa ca au inceput sa-si puna fiecare in farfurie. Ei erau mai multi desigur, insa mancarea din tigaie parea ca nu se termina. Asta era deja o minune si toti se mirau.
Nu aveau decat putine scaune si mese aduse de la casele din jurul pietei, asa ca majoritatea stateau in picioare. Si au inceput si sa-i cante fetitei „La multi ani!”. Si pe cand cantau ei, ce sa vezi? Soarele aparea incet-incet printre nori, asa incat la sfarsitul cantecului cerul era din ce in ce mai senin. Norii se risipeau si fetita a recunoscut ca exact asa era si imaginea din vis: locuitorii orasului adunati la petrecere si gustand dintr-un fel de mancare gustos si pe care l-au facut toti impreuna. Printre chiotele de bucurie si farfuriile goale, acea zi a ramas ca sarbatoare in Valencia de atunci incoace.

Asa ca si Oaki iti propune o reteta de paella, adaptata pentru bebelusi, testata si la noi acasa si perfecta pentru diversificarea BLW.